Victor Ponta: nu cunosc în istoria omenirii o afacere de asemenea profitabilitate

» Posted by on 16 aprilie 2013 in Juridice | 0 comments

Premierul Victor Ponta a declarat vineri, 12 aprilie, cu privire la principiile proiectului de lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România:

Bună ziua! Vă mulțumesc că ați răspuns invitației noastre pentru a face o scurtă prezentare a modului în care am conceput proiectul de lege privind restituirea proprietăţilor, proiect pentru care Guvernul îşi va angaja răspunderea în faţa Parlamentului. Vreau să fac precizarea că o prezentare mai detaliată, mai juridică, voi avea în faţa grupurilor parlamentare, înainte de angajarea răspunderii, în aşa fel încât membrii Parlamentului, reprezentând voinţa poporului român şi fiind reprezentanţii poporului român să fie în deplină cunoştinţă de cauză asupra importanţei legii care îşi propune să soluţioneze, sper definitiv de data aceasta, o problemă a societăţii româneşti, a ţării noastre, care împlineşte aproape 70 de ani sau, oricum, se apropie termenul de 70 de ani de la momentul la care a fost produsă.

Unele idei le-am mai corectat, le-am adaptat şi în mod sigur vor fi eventual schimbate odată cu amendamentele depuse de parlamentari şi cu discuţiile pe care le voi avea cu grupurile parlamentare, însă ideile de bază trebuie să rămână şi trebuie ca întreaga opinie publică românească, prin intermediul dumneavoastră, să cunoască situaţia şi să cunoască ideile principale ale acestei legi. În primul rând, este o problemă rămasă nerezolvată după 1989, deşi au fost mai multe acte normative, mai multe legi adoptate; ultima dintre ele, Legea 247 pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea în 2005, în faţa Parlamentului, însă aceasta a fost precedată de alte legi – mai cunoscute: Legea 18/1991, Legea 1/2000, Legea 10 şi Legea 247 a fost în 2005, când s-a dorit şi atunci o soluţionare a problemei restituirilor. Din păcate, rezultatele nu au fost cele scontate în acel moment.

Vreau să vă prezint, ca date concrete, ce s-a restituit până în prezent. De asemenea, ce avem de restituit în continuare. Vreau, prin intermediul dumneavoastră, să vă informez asupra câtorva exemple care pot da o imagine asupra modului în care s-a desfăşurat procesul de restituire, soluţiile pe care le propunem privind restituirile în natură şi despăgubirile în bani.

De asemenea, combaterea unui fenomen care s-a născut în special după adoptarea Legii 247 din 2005, fenomenul cesiunilor de drepturi litigioase sau, mai bine cunoscut, fenomenul samsarilor care s-au îmbogăţit. Ca de obicei, în România în baza unei idei bune se întâmplă, din păcate, şi destule lucruri rele. Consecinţele unei eventuale neadoptări a acestei legi, de ce trebuie şi nu mai putem să mai amânăm adoaptarea unei soluţii şi câteva idei de final.

În primul rând, ca problemă istorică a restituirilor, statul român şi-a asumat rezolvarea unei probleme creată la sfârşitul anilor 1940 prin deciziile autorităţilor comuniste. În ultimii 20 de ani nu am reuşit să finalizăm acest lucru, iar pentru moment în baza evaluărilor făcute de către Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor există încă o povară de aproximativ opt miliarde de euro pentru statul român. Aş vrea să remarcaţi din următorul slide faptul că până în acest moment, în diverse forme, s-au restituit proprietăţi în natură, şi o să vă prezint datele imediat. Dar, de asemenea, s-au acordat despăgubiri, fie în bani – circa 150 de milioane de euro – fie în certificate, în acţiuni la Fondul Proprietatea. Suma totală se apropie de cinci miliarde de euro, care a fost resituită. Repet, aceşti 5 miliarde de euro în plus faţă de restituirile în natură, restituirile de clădiri şi terenuri. Şi aşa cum spuneam, evaluarea actuală este de aproximativ 8 miliarde de euro solicitări în continuare. Aş vrea doar foarte pe scurt pentru că în luna ianuarie, tot cu sprijunul dvs. am făcut o prezentare a datoriilor pe care guvernul pe care îl conduc le are de acoperit în perioada următoare, aş vrea să remarcaţi că o parte importantă a acestor datorii, dincolo de arieratele la medicamente, autorităţi locale, drepturi ale bugetarilor şi rezultate din hotărâri judecătoreşti, restituirea taxei auto, o parte semnificativă, mai mult de 50% din ceea ce are de restituit guvernul, o reprezintă despăgubirile pentru imobilele naţionalizate.

Aş vrea, prin slide-ul următor, să vă informez că dincolo de restituirile în natură unde s-au dat efectiv înapoi clădiri şi terenuri au fost soluţionate 27.000 de dosare cu titluri de despăgubire. În acest moment, volumul aproximativ, pentru că nimeni nu-l ştie, de noi cereri care trebuie soluţionate este în jur de 200.000 de dosare.

Deci, am reuşit să rezolvăm 27.000 de dosare în aceşti ani şi ne-au mai rămas doar 200.000. Însă, din cele 27.000 de dosare soluţionate cu titluri de despăgubire, doar în 13.000 s-au dat efectiv despăgubirile, 14.000 urmează să fie plătiţi pe legea nouă. Începând cu anul 2010 nu s-a mai efectuat niciun fel de despăgubire, atunci când s-au terminat, practic, în cash şi tot în 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o soluţie-pilot, o decizie-pilot şi a cerut statului român rezolvarea legală a problemei restituirilor, în caz contrar urmând ca cele circa 3.500 de dosare aflate pe rolul CEDO să primească aceeaşi soluţie şi anume obligarea statului român la plata sumelor solicitate. Ceea ce vreau să remarc, însă şi o să vă exemplific pentru că aşa este cel mai uşor de convins, adevăraţii proprietari au fost mereu amânaţi, au fost încurcaţi în tot felul de reglementări birocratice şi în acest fel s-a produs fenomenul vânzării drepturilor litigioase către o nouă categorie apărută în societatea românească, cesionarii de drepturi litigioase sau samsarii imobiliari şi o să vedeţi imediat, cu cifre, că ponderea reală a foştilor proprietari, care au primit despăgubiri, este extrem de mică, în comparaţie cu ponderea samsarilor imobiliari. În primul rând, vreau să vedeţi, în slide-ul următor, pentru 2% doar din dosare, deci pentru 415 dosare, s-au acordat despăgubiri de 60% din cele acordate până în acest moment. Aproape opt miliarde de lei s-au dat doar către 415 persoane, în timp ce 5,5 miliarde de lei s-au dat la restul de 27.000. Practic, în ultimii ani, am reuşit să rezolvăm problema mică, problema uşoară a circa 27.000 de persoane, în schimb, 415 persoane au primit opt miliarde de lei din banii publici până la urmă, ceea ce cred că reprezintă o îmbogăţire specifică altor vremuri şi altor locuri de pe această planetă.

Opt miliarde de lei către 400 de persoane sigur că e o sumă semnificativă.

Aş vrea însă, în slide-ul următor, să remarcaţi faptul că dacă 26.200 de proprietari şi urmaşi ai proprietarilor, cei care chiar trebuiau să primească au primit cam 6,4 miliade de lei, o mie de cesionari, o mie de samsari au primit şapte miliarde de lei. Deci o mie de cesionari au primit mult mai mult decât 26.000 de proprietari. Asta arată un fenomen, că eforturile principale de restituire s-au îndreptat către cesionarii imobiliari, către samsari imobiliari, şi nu către adevăraţii proprietari, şi în mod sigur, intenţia proclamată şi asumată în 2005 nu a fost aceea de a-i îmbogăţi pe samsari, ci a fost aceea de a-i despăgubi pe proprietari.

Din păcate, doar 26.000 au avut această şansă, şi oricum, într-o sumă mult mai mică decât cesionarii.

Aş vrea să ştiţi – în slide-ul următor nu e vorba de lei, ci de euro, să nu greşim, să confundăm leul cu euro – că din
păcate am asistat şi la un important export de capital, deoarece 25% din beneficiari au fost din România şi cam 75% din afara ţării, sigur, urmaşi, cesionari ai urmaşilor, însă, din păcate, pentru o economie ca cea românească un export de capital de asemenea natură a lăsat, fără îndoială, consecinţe şi semne foarte importante.

Referitor la următorul slide – restituirile în natură, începând cu 1991 până în 2013. Vreau să ştiţi că 9.000 de clădiri de diverse dimensiuni au fost restituite în natură către proprietari, dar mai ales către cesionari, acestea incluzând, după cum ştiţi foarte bine, şcoli, grădinţe, spitale, sedii de poliţie, muzee. Vorbim de clădiri, dintre acestea în jur de 2000 erau clădiri în care se aflau instituţii publice, celelalte, sigur, erau ocupate de privat, însă pentru statul român pierderea atâtor mii de clădiri care adăposteau, care găzduiau şcoli, spitale, muzee a reprezentat o încărcătură extrem de importantă. Au fost, de asemenea, restituite 340.000 de hectare de terenuri în intravilan, şi sigur că m-am întrebat şi eu de unde are România atât de multe hectare în intravilan. Şi domnul preşedinte mi-a explicat că, deşi erau în extravilan, prin hotărârile luate de autorităţi, au trecut în intravilan pentru ca în felul acesta despăgubirile să fie mult mai mari. Deşi, sigur, atunci când au fost confiscate, în urmă cu 70 de ani, nici nu se apropia oraşul de acele zone. Din oraş până în acele zone făceai o oră de mers cu căruţa sau cu maşina, dar din păcate, am ajuns să avem 340.000 de hectare în intravilan restituite şi, evident, evaluate ca fiind terenuri de intravilan; 700.000 de hectare în extravilan şi de asemenea, mai avem deja decizii de punere în posesie de încă 300.000 de hectare; deci 1milion de hectare în extravilan şi 300.000 de hectare în intravilan. Evident, suma cea mai consistentă a despăgubirilor s-a acordat pentru cele din intravilan şi pentru cele despre care, aşa cum vă spuneam – deşi în urmă cu 70 de ani nu aveau nicio legătură cu ideea de oraş -, au fost transformate, în ultimii ani, ca fiind intravilan.

Tot cu titlu de exemplu, vreau să ştiţi că există solicitări de retrocedare pentru clădiri importante, Facultatea de Limbi Străine, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Liceul “Dinu Lipatti” din Bucureşti, Colegiul Naţional “Mircea cel Bătrân” din Râmnicu Vâlcea, Seminarul Teologic Curtea de Argeş, Liceul de Artă “Nicolae Tonitza” din Bucureşti, Universitatea “1 Decembrie” din Alba Iulia, Colegiul Naţional “Silvania” din Zalău şi, sigur, în măsura în care sunteţi interesați, avem şi alte exemple de acest fel. Cu ajutorul colegilor de la ANRP, vă pot prezenta câteva modele – ghilimelele sunt de succes -, din păcate modele de activitate care ne îndreptăţesc să luăm o decizie legală pentru a opri acest fenomen al cesiunilor şi al obţinerii unor despăgubiri absolut fabuloase în anumite situaţii din partea autorităţilor publice. Fac precizarea – m-am consultat din nou cu domnul secretar de stat de la Justiţie -, conform Legii privind protecţia datelor personale, nu avem voie decât să vă dăm iniţialele celor care au primit aceste despăgubiri, însă în mod sigur studiem un cadru legal, prin care dumneavoastră să aveţi acces şi toată lumea să ştie, de fapt, cine sunt marii beneficiari. Cred că asta este important.

Ca un prim exemplu, un prim exemplu… Bun, exemple de eficienţă administrativă în două-trei luni de la momentul cesionării unor drepturi litigioase: la Primăria Câmpia Turzii, fostul proprietar cesionează dreptul către o persoană în martie 2010 pentru 500.000 de euro. Cesionarul obţine, în mai 2010, la două luni după, 20 de milioane de euro – după ce plătise 500.000 de euro. Dosarele au fost tergiversate la nivel local şi ANRP până când s-a găsit cesionarul capabil. La ANRP s-a stabilit ordinea de soluţionare a dosarelor – era dosarul 6.123 şi atunci ANRP-ul a decis să le soluţioneze până la 6.200. Partea proastă e că a soluţionat acest dosar, dar patru mii din cele 6.200 nu le-a mai soluţionat nici până în ziua de astăzi.

Avem alte exemple în care un fost proprietar primeşte raporturi de evaluare pentru suma de 20 milioane de euro şi după cinci zile vinde ca drept litigios cu 0,5 milioane de euro. De asemenea, avem situaţii concrete în care un teren de 50 de hectare agricol a fost despăgubit cu 20 milioane de euro. Adică 400 mii de euro pe un hectar agricol. În mod sigur, din păcate, nu s-a impus urmărirea din punct de vedere fiscal a celor care au obţinut aceste despăgubiri şi statul nu a încasat niciun fel de taxă.

Avem alte cazuri: se achiziţionează în mai 2010, 30% dintr-un dosar contra sumei de 1 milion de euro şi în august 2010 despăgubirea se acordă pentru 18 milioane de euro. Deci în – mai, iunie, iulie, august -, în patru luni, în trei luni şi jumătate de la un milion de euro la 18 milioane de euro. Vreau să ştiţi însă că adevăratul proprietar a cesionat pentru 35 mii de dolari acest drept; următorul cesionar l-a cedat pentru 50 mii de dolari tot dreptul şi, în final, cesionarii au primit 53 milioane de euro. Pentru 50 mii de dolari pe care i-au plătit proprietarului, proprietarul a primit 50 mii de dolari şi cesionarii în final au obţinut 53 milioane de euro. De asta vă spun că nu cunosc în istoria omenirii o afacere de asemenea profitabilitate – nici că e vorba de petrol sau de orice altceva. De asemenea, în aprilie 2010, 1,5 milioane de euro drepturi pentru care în martie 2011 valoarea de despăgubire este de 88 milioane de euro, de 70 de ori mai mult.

Alte cazuri: decizie de despăgubire pentru cinci milioane în mai 2011, după ce în aprilie – cu o lună înainte – se cumpărase dreptul litigios cu 150 de mii de euro.

Deci, într-o lună, de la 150 de mii de euro primiţi de fostul proprietar – la 5 milioane de euro. Sunt foarte multe alte cazuri: aprilie 2011 – 150 mii de euro plăteşte proprietarului şi primeşte în mai 2,7 milioane de euro; de la 900 de mii de euro plătiţi fostului proprietar la 7,7 milioane de euro obţinuţi de cesionar. Aici e într-adevăr un record: 10 mii de euro în octombrie 2009, în ianuarie 2010 – la 1,5 milioane de euro. Trebuie să recunoaşteţi că performanţele din anii în care se tăiau pensiile şi salariile, pentru că nu erau bani, performanţele aceloraşi autorităţi publice sunt impresionante, de la 10 mii euro la 1,5 milioane de euro în trei luni nu e deloc puţin. Septembrie 2010 – 300 de mii de euro daţi proprietarilor, în decembrie 2010 – la trei luni după -, 4 milioane de euro. Şi, sigur, avem şi alte exemple.

Vreau, de asemenea, să vă anunţăm că am găsit situaţii în care soluţionarea cu prioritate a unor dosare s-a făcut într-un mod extrem de clar şi de direct. Cesionarul a plătit pentru drepturi 1,5 milioane de dolari, a invocat probleme medicale şi a primit titlul de despăgubire în mai puţin de o lună pentru 128 de milioane de euro – în mai puţin de o lună, având probleme medicale; sper că e sănătos şi acum cesionarul – cu 128 de milioane de euro cred că şi-a îngrijit sănătatea şi lucrurile au mers în direcţia bună. Primăria Cluj-Napoca în 2011 a stabilit recordul de eficienţă administrativă. În 27 ianuarie a emis dispoziţia, în martie s-a trimis la ANRPE – deci cu toate avizele de legalitate -, s-a cesionat 25% din dosar în aprilie pentru 100 de mii de euro şi, în mai 2011, s-au primit 2 milioane de euro pe cele 25%. Deci record absolut de eficienţă în… practic, în cinci luni, de la 100 de mii de euro, s-a ajuns la 2 milioane.

Avem multe alte asemenea exemple. O să încercăm să găsim soluţia legală pentru a vă da datele complete ale celor care au beneficiat. Sigur că în măsura în care există elemente de încălcare a legii penale vom face toate sesizările, însă, din păcate, în acei ani nu a considerat nimeni ca fiind nimic ilegal în activitate.

Soluţia pentru restituire corectă a fost discutată cu reprezentanţii cei mai înalţi ai serviciilor tehnice ale Curţii Europene. Vreau să fie foarte clar, domnul secretar de stat m-a rugat să fac această precizare, nu s-a discutat cu judecători, pentru că nu este procedural să discuţi cu judecători, însă cu absolut toţi ceilalţi reprezentanţi şi eventual dacă este cazul vă vom da detalii, în aşa fel încât cele mai importante observaţii făcute au fost incluse în proiectul de lege şi asta ne dă încrederea că România poate rezolva în spiritul acestei legi dosarele aflate pe rolul CEDO.

Vreau să precizez foarte clar că, prin legea pe care o promovăm, în primul rând, nu se mai restituie în natură nici unui cesionar. Restituirile în natură se fac numai către proprietari şi urmaşii proprietarilor. Cesionarii nu au dreptul să mai primească în natură nimic. În al doilea rând, pentru anumite imobile, şcoli, spitale, grădiniţe, care vor fi restituite, repet, nu cesionarilor, ci doar proprietarilor, reprezentanţii CEDO au fost de acord că, prin respectarea standardelor europene, poate fi impusă păstrarea destinaţiei imobilelor pentru zece ani de acum încolo. Sigur, pentru Ministerul Educaţiei, pentru Ministerul Sănătăţii, imediat după aprobarea acestei legi, trebuie gândită o strategie prin care în următorii zece ani să asigurăm situaţia eventualelor şcoli sau spitale care, după zece ani pot, totuşi, să-şi schimbe destinaţia. Parcurile şi spaţiile verzi vor fi total exceptate de la restituire. Nu vom mai avea situaţii ca cele pe care le ştiţi foarte bine – şi din Bucureşti, şi din alte zone – pentru spaţii verzi şi parcuri se pot oferi doar măsuri compensatorii, şi nu restituire în natură. În natură se va restitui tot ceea ce este disponibil în acest moment. În plus, vom suplimenta capacitatea de restituire prin preluarea terenurilor disponibile aflate încă în fondurile publice, la ADS, la ministere.

Vreau să fac o precizare foarte clară referitoare la institutele de cercetare. La acestea nu mai pot fi restituite terenuri decât în momentul în care Guvernul aprobă prin hotărâre de guvern că acel teren nu mai este folosit efectiv pentru activitate de cercetare. Dacă e vorba de agricultură, dacă e vorba de alte tipuri de cercetare, numai în măsura în care ministerele de resort apreciază că terenul respectiv nu mai este folosit pentru activitate de cercetare şi poate fi restituit. Suplimentar, ANRP va verifica în perioada următoare modul în care s-au făcut restituirile în natură şi încercarea de a readuce în fondul public terenuri şi clădiri restituite cu încălcarea legii.

Referitor la compensări, se vor acorda puncte de despăgubire. Nu se calculează suma efectivă, pentru că orice sumă calculată imediat intră în deficitul public şi soluţia de despăgubire prin puncte rezolvă şi această spinoasă problemă a modului de calcul bugetar şi financiar. Mai mult însă, ceea ce cred că este cel mai important, evaluarea bunurilor în puncte se va face pe baza sistemului şi procedurii existente în acest moment la toate procedurile notariale, în aşa fel încât să nu mai avem influenţe subiective asupra modului de evaluare. Schema de evaluare a notarilor este o schemă legală, aprobată, aplicabilă tuturor situaţiilor şi atunci criteriul subiectiv va fi îndepărtat din modul de evaluare.
Cu aceste puncte se pot acorda terenurile din fondul de stat, în baza unei proceduri transparente, care va avea loc din 2016, pentru cei care doresc să primească despăgubiri în terenuri şi nu despăgubiri financiare.

Vreau să precizez foarte clar, a fost o întrebare destul de des întâlnită: în baza actualei legi nu se mai pot depune
noi dosare de restituire. Deci, nu redeschidem discuţia unor noi dosare de restituire, vorbim doar de cele care s-au depus până în acest moment. Pentru cei care nu doresc restituirea în natură, se poate opta pentru despăgubiri financiare. Pentru titularii titlurilor de despăgubire deja emise, cei 14.000 cărora nu le-a mai dat nimeni niciun ban şi nimic din 2010, plăţile se vor face în interval de cinci ani, începând din 2014 – este vorba de 14.000 de dosare.

Pentru cei care nu au dosarele soluţionate până în acest moment, eşalonarea plăţilor pentru acestea se va face pe şapte ani, începând cu 2017.

Un element cheie al actualei legislaţii este combaterea fenomenului cesionarilor. Pentru aceştia se va emite un tilu de compensare, reprezentând numai suma plătită fostului proprietar, faimoşii 50.000 de dolari sau 500.000 de euro despre care pomeneam înainte la exemple, plus 15% din diferenţă până la valoarea imobilului revendicat. Practic, 85% din profitul obţinut de cesionari nu se mai recunoaşte şi nu se mai restituie şi sperăm ca în acest fel fenomenul să fie combătut şi interesul pentru asemenea afaceri să scadă semnificativ.

Referitor la proprietari şi moştenitorii legali ai acestora, nu se va impozita suplimentar şi nu se va plafona despăgubirea. Această prevedere se referă la cesionari, la samsarii imobiliari. Vreau să precizez un lucru pentru care am şi luat decizia politică în consultarea cu coaliţia de guvernare şi cu celelalte grupuri parlamentare. Orice alternativă la actualul proiect care nu sancţionează cesionarii imobiliari, care prevede eventual un nou Fond Proprietatea – adică după ce statul român a dat părţi importante din companiile de stat, să dăm mai departe, practic să privatizăm fără niciun fel de regulă ceea ce a mai rămas din companiile publice, ideea de scancţiuni disciplinare sau chiar penale pentru judecătorii care au dat hotărâri în favoarea statului – toate aceste propuneri le considerăm inacceptabile, sunt împotriva interesului public, a modului în care se doreşte soluţionarea pe plan european şi în mod sigur nu voi accepta asemenea sugestii din partea celor care au în continuare interese directe de a-i proteja pe cesionari și de a lua din patrimoniul public pentru a trece în zone private nelegitime ceea ce se mai poate acorda în perioada următoare.

(sursa)

Avocat Titu Eugen | 0722.377.042 / 0726.595.021
www.avocat-titueugen.ro / www.avocatidinbucuresti.ro

Tipareste Tipareste

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

© Copyright 2020 Eugen Titu.